~~Cutitarul amintirilor obscure~~

Xxmilk.teaxX · *little'fan* Data inscrierii: 23/Mai/2009 Mesaje: 2

Cutitarul amintirilor obscure

Prolog

La treizeci si sapte de ani, cand nu mai era tanara, bunica mea, Meiyu, isi turna incet povestea in mama, precum ceaiul intr-o ceasca de portelan, afectand-o direct. Sub cerul palid de mai, bunicii traversara orasul pentru a ajunge la templu.
- Junan , tu vi cu noi, ii spuse mamei mele. Iti vei vedea tatal.
La treisprezece ani, mama nu intelegea sensul cuvintelor graite de bunica, stiind si vazand déjà clar prezenta unui tata in viata sa. O lua de mana pe sora ei si impreuna isi urmara parintii catre risca care ii astepta.
Ploile calde spalasera pulberea de carbuni de pe zidurile caselor, formand balti. Norii grosi, schitati cu dibacie, furau sclipirea orasului, scaldandu-l intr-o umbra palida. Cladirile isi ascundeau in posterior linia orizontului, lasand sa se vada doar o fasie intrerupta nedefinita. Insa frumusetea cruda a strazilor se sfarsi sub asternuturile podului, dincolo de pogoda veche. Riscarul incetini, obosit sa mai blesteme roata ce se scufunda improscandu-l cu noroi, oprind in fata ruinelor din piatra ce constituiau lacasul spiritual. Micuta Sarani ii arunca priviri inspaimantate tatalui sau, stiind ca seriozitatea acestuia era un rațiune de ingrijorare. Insa stapanirea mamei era de necontestat, atat de frumoasa in raceala sa.
Oaspetii unchiului ei umplusera parcarea templului, dar printre ei matusa il zari pe Toshi, colegul acestuia. Cei mai afectati erau, inafara de bunica si colegii de trupa, cei care il ajutase in intreaga sa cariera muzicala. Agerimea privirii lui Junan observa o nevastă imbracata intr-o matase neagra ce tinea de mana un copil de varsta sa, dar care era urmata de Toshi si se indrepta spre ea. Pastra tacerea, salutandu-l printr-o plecaciune doar pe barbat.
- Ce mare te-ai facut Junan! Semeni perfect cu tatal tau.
Remarca facuta de vocalistul Toshi il lasa pe bunicul rece, stiau cu totii adevarul, dar incercau sa-l musamalizeze. Fiul prietenei insa observa diferenta dintre cei doi, analizandu-mi mama si bunicul. Vru sa spuna ceva, dar stransoarea mamei ii taiase cuvintele.
- Meiyu! Nu te-ai schimbat deloc in ultimii treizeci de ani. Ma bucur sa te vad din nou.
- Iar tu ai ramas la fel de plina de viata. Acesta este fiul tau? Seamana cu..
- Deci ai remarcat. El este fiul meu si a lui Masaru, Suzuki.
- Cine ar fi crezut ca te vei casatori cu el? Dar unde este?
- Va veni imediat. Moartea lui Hideto a afectat casa de discuri la care lucra iar acum are de rezolvat problemele cauzate.
Parintii mamei cunosteau silueta inalta a femeii, era rivala din copilarie a mamei, dar cine se astepta ca ea sa aiba un copil cu baiatul pe care mama il dorise acum mult timp? Junan, in schimb, il privea curios pe baiat, admirand umerii rotunzi, puternici, prea puternici pentru un copil de treisprezece ani, dar a fost intrerupta de tatal ei ce o trase spre un culoar. Si-a croit drum prin bezna, impiedicandu-se de pietrele grele. O cotise la stanga, asa cum cotise Meiyu, lovindu-se de o lumina puternica si o multime. Toate tobele le atrase atentia. Se adunase in jurul sicriului. Trupul era micsorat, infasurat intr-o crisalida de vesminte. Sicriul aluneca pe langa oameni si usa se inchise in urma lui. Moartea lui Hideto, unchiul mamei, a fost tragica, bazata pe alcool si un moment de neatentie. Dar oare ii puteam spune unchi cand era mai mult de atat? Idila dintre Meiyu si Hideto ramasese ascunsa pana cand greseala prinse radacini adanci in pantecele bunicii, dand nastere la fiinta ce acum se numea Junan. Bunicul se simtise tradat si niciodata nu reusise sa accepte cel dintai copil, pe mama.
- Acesta a fost tatal tau, Junan,ii sopti mamei la ureche.
- Esti progenitura lui, esti urmarea greselii facute de mama ta, fi mandra de ceea ce esti, un gunoi! Vocea bunicului spunandu-I aceste reprosuri dezvaluia scarba pentru propria fiinta a mamei.
In mod tipic , fiul cel mai in varsta era raspunzator sa apese butonul ce cobora sicriul la subsol. Nu avusese fii, doar o fiica, pe Junan, dar Meiyu o impinse pe la spate si aceasta apasa butonul. Se auzi doar o icnire, apoi un vuiet de flacari. Meiyu se simti usurata pentru ca disparu inca o dovada a faptelor sale, dar ramanea Junan. Mama a preferat sa iasa afara din carcasa din piatra pentru a reflecta la cuvintele parintilor sai. Dar mergand pe culoarele templului auzi pasii unei persoane in urma sa.
- De ce ma urmaresti? Intreba privind in urma.
- Sunt eu surioara. De ce ai plecat? Mama…
- Ce este cu mama?
- A vorbit cu soția aceea. Tu si acel baiat, Suzuki, va veti casatori.
- Nu Sarani, nu se va intampla. Nu atata timp cat eu nu vreau asta.
Ii privea sira spinarii atat de dreapta de parca ar fi fost trasata cu pensula iar hotararea ei o intimida pe micuta Sarani. Statuse o clipa, privi in pamant strangand pumnul drept. Platea continu gresealea mamei ei si nemultumirea sa din trecut, dar legatura materna o impiedica sa simta ura pentru bunica. Trebuia sa-si pastreze taria, indiferenta, pentru a rezista in fata societatii ce o critica pentru samanta din care se nascuse, nu pentru natura sa.

Sper sa va satisfaca acest prolog. Cand voi termina primul capitol il voi posta. Vreau corecturi la sange daca se poate, căci vreau sa evoluez cat mai mult. Nu accept comentarii de genul "ai talent. imi place. continua". Iar pozele le voi pune mai tarziu.